ZUZA ZUZELOR SI MERELE DE AUR

 

        Pe Leana de-a doua, fiind evident chiar zuza zuzelor, niciun rău n-o atingea.  Şi ea ştia, aşa că umbla liniştită şi veselă prin regat.
Chiar şi Marele Împărat i-a spus: “Fata mea, aista-i şi regatul tău. Umblă und’ te poarta gândul şi ia tot ce-ţi pofteşte inima, şi tot ce vezi al tău să fie la auzul vocii tale şi unde te-oi duce vei fi primită şi omenită şi toţi te vor sluji ca şi cum eu aş fi!”
        Şi se puse Leana pe umblat şi pe luat şi pe unde trecea totu’ se-nclina, doar organu’ rezista chiar şi cand zuza zambea.
        Şi  fiindcă  părea că tot  i se cuvenea auzi de merele de aur şi se gândi mintenaş cum să facă să fie mai tare ca Prâslea. De cum vazu’ cele trei mere de aur, date pentru ce lăsase Dumnezeu sau natura (care cum gândeşte) şi pentru care alţi voinici se luptară şi se luptară luni şi ani de-a rândul, întinse ea mânuţele şi mulţămi tare frumos deşi nimeni nu i le dăduse ei.  Dar ce conta, că se încoronă imediat ca o regină de parcă slobozise ea însăşi Mărginimea Sibiului, Delta Dunării şi avioanele Blue Air pe cer. Şi dădu sfor în ţară şi se simţi mai mai ca prinţesa Julia şi iar se iţi  triumfătoare printre voinicii ce aduseră merele şi care păreau mici, pricăjiţi şi fără rost pe lângă zâmbiţimea sa.
        Şi petrecu ce petrecu şi dacă tot era de petrecere, servitorii prin preajmă şi galbenii asiguraţi se duse şi la nunta unde curtenii Împăratului se veseleau deja.
        Şi iaca se mai născu un basm şi rămase în folclor ca “ZUZA ZUZELOR SI MERELE DE AUR”

 
(întâmplarea adevărată în www.sibiu360.ro)